Doi ingeri fara aripi

"Si eu sunt un inger fara aripi, care nu mai poate szbura desi incearca sa tina capu sus sa vada inainte si sa nu-l plece niciodata"



Suntem amandoi morti.Suntem impreuna si dupa moarte.Eu inca il mai simt si el acum ma vede...si ne vorbim mereu,ore in sir...si eu,din Moartea mea ii dau din nou viata...el moare bând otrava mea...dar suntem amandoi.Il vad mai frumos ca niciodata,il simt mai cald...ochii i se lumineaza...ne luam in brate...Ma strange tare ca si cum ii este frica sa nu ma rapeasca Moartea din nou...ce calm e...mai linistit ca niciodata...are buzele reci si tremura...Parca are cristale in privire...
Mereu...amandoi,tinandu-ne in brate...zburam usor,peste pamant,si aripile noastre negre sunt atinse de vantul rece...Incet,incet...ne asezam impreuna in sicriu si plangem si murim din nou,dar impreuna...
Si in Eternitate,pe cerul Infernului o stea a aparut cand doi ingeri s-au cuprins si-au coborat in noapte...