Se zice că trece timpul. Timpul nu trece. Timpul nu trece niciodată noi trecem prin timp. După cum unui călător din tren i se pare că trec arborii din câmpie, aşa şi nouă ni se pare că trece timpul. În realitate nici arborii, nici timpul nu trece, noi suntem acei ce trecem. Timpul e veşnic acelaşi, asemenea lui şi în repaos etern ca şi spaţiul.
O, moarte! Tu ne răneşti mereu pe noi, dar numai prin aceasta tu ne aduci aminte de rănile pe care noi, mai ales, le-am pricinuit. Şi după cum gândul morţii prietenilor face mai uşor ca să ne împlinim datoriile către ei şi ne scuteşte de chinurile conştiinţei, tot astfel moartea ia cu dânsa, din nenorocire, când în adevăr vine, o parte din lume cu violenţa ei teribilă.
Moartea, cel mai serios prieten al nostru şi sfătuitor moral, ne învaţă să iubim. Şi cel mai adeseori ne porunceşte să iubim dacă în adevăr moartea este ultimul sfârşit, după care nu va fi nici o întâlnire.
Legea vieţii este frica de moarte, adică evitarea a tot ce poate scurta timpul scurt cât mai avem încă de respirat
A trăi este a te feri de moarte. Nimic din activitatea noastră şi chiar din sensibilitatea noastră nu are alt scop şi altă cauză.
fiecare om e dator cu o nastere si o moarte
RăspundețiȘtergere